Un film... o poveste

Filmul despre care vorbim se numeste "A walk to remember", a fost lansat in 2002 si este una din cele mai frumoase si complexe povesti cu adolescenti. Nu vreau sa dau detalii despre film pentru ca toti avem multumita "net"-ului acces la mult iubitul "Gugal" (www.google.ro - sa fiu sigur ca stiti adresa) si veti gasi acolo mult mai multe informatii decat as putea (bine, ar mai trebui sa si vreau, dar asta e partea a doua) eu sa va ofer despre "A walt to remember". In schimb, as vrea sa imi spun parerea despre aceasta capodopera, care nu este "fascinanta" neaparat prin realizarea filmului in sine (care oricum e mult mai buna decat majoritatea "creatiilor" din zilele noastre), ci prin mesaj si prin faptul ca acest scenariu aduce ceva nou, un contrast puternic menit sa uneasca doua destine. Filmul merita vazut, iar faptul ca este o poveste "adolescentina" il face sa fie si mai usor de inteles de catre cei care trec sau au trecut prin aceasta perioada a vietii. Poate pe unii dintre voi va va plictisi si o sa il inchideti dupa primele 15 minute; din partea mea, nu aveti decat, dar puteti fi siguri ca ati ratat o lectie de viata, care nu stiti cand va va putea fi utila.

Luati-va un Capuccino, o perna comoda, faceti un pic de intuneric in camera, cititi cateva tutoriale despre cum se deschide un film cu Dublu Click si faceti-va timp sa va ganditi la ce veti vedea. S-ar putea sa nu regretati.

Aici se sfarseste postul meu adresat tuturor celor care acceseaza blogul, dar in continuare va incepe un post ceva mai micut adresat persoanei care mi-a recomandat filmul (nu va straduiti sa intelegeti, pentru ca s-ar putea sa aveti nevoie de niste meditatie transcedentara si niste ghicitori foarte pricepute ca sa intrati in capul meu, iar daca intrati sa aveti grija sa nu va pierdeti prin vidul de acolo ;) )

Si acum postul propriu-zis: Ai avut foarte mare dreptate cand ai asociat personajele din film cu cele din realitate. Exista atat de multe asemanari intre cei despre care este vorba in film si cei despre care am vorbit noi. Pana si privirile, zambetele si cuvintele sunt aproape identice cu "eroii din realitate". Nu cred ca exista un alt film, din cate stiu eu, care sa redea atat de fidel situatia de acum(cu exceptia bolii, lipsei mamei din familia fetei si de asemenea cu exceptia grupului de la liceu), dar totusi personajele sunt in esenta identice cu cei despre care am discutat. Nu-mi vine sa cred ca mi-a placut filmul, ba chiar am invatat atat de multe din el.

In final sa si citez o fraza care mi se pare esenta povestii relatate in "A walk to remember": "Our love is like the wind. I can't see it, but I can feel it."

P.S. Nu vreau sa ma intrebati cui i-am scris, de ce sau alte lucruri legate de acea persoana, pentru ca riscati sa va pierdeti timpul degeaba (eu va asigur ca veti afla cel mult :-? "nimic" ;) )