Prostia si simptomele ei

Vreau sa va anunt ca vor exista posturi pe acest blog, care nu vor avea niciun fel de legatura cu ziua, momentul, saptamana, anul etc in care ne aflam, vor fi posturi cu caracter general (adica stil "Caragiale" - Nita Ghitescu si Ghita Nitescu, pentru cunoscatori). Acesta de acum e unul dintre ele.

Voi incerca sa cuprind cu mintea mea extrem de limitata si foarte obosita un fenomen care se raspandeste mai ceva ca Gripele Procine, Aviare sau alte forme de epidemii, si anume Prostia. O sa asociez acestei boli incurabile doua tipuri de adjective si anume Acuta (insusire preluata de la constructia "durere acuta" ceea ce reprezinta o durere de scurta durata, ce avertizeaza aparitia unei boli) si Cronica (reprezinta boala in sine), astfel ca exista Prostia Acuta (cea de scurta durata, care poate fi oprita inainte sa te pui in fata trenului si sa intrebi de ce se face tot mai mare locomotiva din departare) si cea Cronica (daca ajungi aici, mai bine nu te mai miri cand te uiti la locomotivele din zare).

Acum o sa incep sa filozofez pe baza unor citate care rezuma perfect aceasta incapacitate mentala sau mai vulgar spus, aceasta impotenta a creierului.

Primul citat este: "Sa fii prost, egoist si sa ai o sanatate buna sunt trei cerinte pentru a fi fericit, desi daca prostia lipseste celelalte nu mai conteaza. Aceasta este deviza foarte multor persoane din viata de zi cu zi, in special cand acele persoane sunt niste oameni cu o influenta foarte mare, atat prin fizic, cat si prin statutul social (trebuie sa recunosc ca aceasta prima categorie de "Prosti fuduli", dupa cum zice romanul sunt cele mai intalnite si mai fascinante specimene imbolnavite incurabil de maladia despre care vorbim).

Sa va dau un exemplu: Mergeti cu metroul si o doamna cat faleza de la Eforie Nord se propteste exact in mijlocul usii astfel incat intrarea sau iesirea din metrou sa se faca cel mult printre membrele posterioare, aah inferioare, ma scuzati, ale stimabilei. Presupunem ca o rugati frumos sa se dea la o parte, dar fiind prea ocupata sa isi potriveasca castile in urechi si sa dea volumul la maxim (simt ca mi se trezeste parul in cap cand aud pe cate unul in metrou sau intr-un loc public cu castile date la "high volume", de parca toata populatia e datoare sa aibe aceleasi preferinte ca el/ea), nu va prea aude si se percepe o voce suava de nicaieri care va inveseleste "Atentie! Se inchid usile!", iar deodata va treziti ca vi s-au inchis usile exact in nas. Nu-i asa ca puteti spune ca ati inceput/ terminat ziua exact asa cum va doreati?

Nota: Poate mai aveti norocul sa inceapa sa si urle cea din metrou ca o deranjati.

Al doilea proverb: Genialitatea poate avea limitarile sale, dar prostia nu are acest handicap. Nimic mai adevarat. Ati vazut vreodata prosti care sa se sature sa isi practice hobby-ul principal? Ati vazut vreodata prosti care sa se sature de gravitatea bolii pe care o sufera? Cand vedeti sa imi faceti cunostinta cu ei, ca sa pot muri linistit ca am vazut-o si pe asta.

Al treilea proverb: Prost sa fii, noroc ca sa ai. Va spun eu ca ati repetat de cel putin cateva sute de ori asta cand ati vazut pe cineva prost ca Noaptea Polara reusind performante sau avand rezultate de 5 ori mai bune si mai laudabile decat cei care au pus osu' la treaba. E asa o moda sa fi inconjurat de "norocosi".

Ultimul proverb si cel mai relevant dupa parerea mea: Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; iar de cea din urma sunt foarte sigur. Sincer sa fiu, daca ar fi sa ma uit asa printre oameni, in general, cred ca as gasi atata prostie cat sa pot sa dau si stranepotilor, ba chiar sa mai si pastrez pentru Zile negre.

Se pune intrebarea acum: De ce atata prostie? De ce omul accepta sa fie prost? Raspunsul este foarte simplu: Pentru ca ii place. Ca sa fi prost, nu trebuie sa muncesti, nu trebuie sa faci nimic iesit din comun, decat sa fi tu insuti si sa te lauzi cu asta (deh, fiecare cu atuu-urile lui).

In final, as vrea sa imi cer scuze celor pe care i-am plictisit cu aceasta teorie, dar chiar simteam nevoia sa fac o recapitulare a catorva lucruri legate de aceasta Boala grea, de cele mai multe ori fara leac.