Muicaaaaa vine Craciunuuu'! :O

Dadadaaaa! Vine, vine Craciunul si odata cu asta si disperarea dupa cadouri, mancare cat sa ne ajunga pana la Paste, scrisosri pentru Mosu' Craciun etc.

Buuun, hai sa incepem cu partea frumoasa a evenimentului: semnifica Nasterea lui Iisus Hristos de care ar trebui sa ne bucuram cu totii. Daca as fi locuit intr-un sat in care nu a ajuns netul, in care oamenii nu's asa ahtiati sa cumpere, sa se uite la TV, sa tot felul de lucruri din astea orasenesti, probabil ca m'as fi bucurat de colindatori (care printre betoanele blocului sunt trimisi la plimbare - proprie experienta), probabil ca as fi mancat cozonac facut in casa, m'as fi jucat cu copii din sat in zapada si as fi luat parte la o gramada de traditii de care orasenii "nu mai au timp" (da' sa mergem la coafor, sa alergam prin magazine si sa stam la cozi mai ceva ca pe DN1 avem timp :-j ). Sincer, Craciunul mi se pare a fi cea mai frumoasa sarbatoare din an, nu numai ca oriunde te uiti sunt luminite, beculete, nu numai ca se impodobeste bradul si casa, dar este un prilej sa iti amintesti de cei dragi, sa fi invaluit de acel "spirit al Craciunului" (cei care nu au parte de el sunt niste oameni mai mult decat dezavantajati).

Uneori mi se pare ca a trai la oras are multe dezavantaje, mai ales in ceea ce priveste traditia (nu zic neaparat de traditia romaneasca, traditia oricarui popor este savurata mult mai bine undeva la tara, in liniste). Pe langa faptul ca are o insemnatate religioasa foarte mare, de Craciun oamenii par mai linistiti, mai buni si se bucura si ei (macar o data pe an) de ce le'a dat Dumnezeu si de familie, deci este un eveniment atat religios cat si social.

Eh acum trecem la partea "nasoala" a situatiei. De Craciun, oamenii sacrifica purcelusi pe care ii mananca exact ca nesatulii (sa le ajunga pana la miel); zici ca a venit FOAMEA de pe urma pe capul lor si nu mai pot sa lase nici o frimitura: baga in ei pana la ultimul strop, mai mai sa le plesneasca matul, dar nu e nicio problema: E CRACIUNUL. Ma adresez direct acestei categorii de oameni: Aveti o mica problema cu aproximarea si cu controlul sau e doar asa un concurs "Ia sa vad cata slanina incape"? Pe langa asta, mai sunt si comerciantii care zic "DOAMNE AJUUUTA" ca li se umplu buzunarele pana la refuz din banii pe care parintii si uneori chiar si copii ii cheltuie pentru acest eveniment. Mi se pare cam denaturat scopul: dintr'o sarbatoare a bunatatii, a iertarii si a reintregirii sa facem o sarbatoare comerciala, dar asta e: Banul dicteaza!

Eu cred in spiritul Craciunului pentru ca am avut parte de el zilele astea.

Ca sa fiu si eu "la moda" i'am cerut lu' Mos Craciun sa imi aduca un Aparat Foto ceva mai performant ca asta de acum se indreapta cu pasi repezi spre Azilul de Batrani.

Avand in vedere ca nu am mai postat de mult timp, o sa pun langa Craciun, cateva dintre pozele facute de mine cu Feroviare (cui nu'i place sa nu se uite) "Winter Edition":

Intra in sceeena 41-0922-9 sosind in Buc. Basarab Halta:


Tot in Basarab Halta, o verisoara a masinii 922, 40-0637-5 vazuta de pe Pasarela Grivita:


Grupa Basarab in mijlocul unei zile de iarna:


Iesirea din Grupa Basarab, in plina activitate:


Locomotiva 45 ICOL-izata pregatita de plecare catre Gara de Nord:


80-0609-0 manevrand:


Venind de pe litoral, "ajutata" de o diesel-electrica (stiti ca timp de cateva ore bune nu a fost niciun strop de curent pe Bucuresti-Constanta), 41-0920-3 se indreapta triumfatoare spre Gara de Nord:


Acum NIGHTMODE >:)

Electrica 40 dupa un drum "inzapezit":


Sobolanu' la peron:


60-0907-0 dupa plimbatu' unui personal printre troiene:


Cam asta a fost astazi! Imi propun sa revin cu cateva poze de la Zilele Feroviare de acum o luna, pe care nu am avut timp sa le postez pana acum.

Noapte buna!

Adevaru' doare

Asaaaaa. Pai o sa fie un post relativ scurt dedicat unei melodii pe care eu o consider rezumatul perfect al zilelor noastre. Este o melodie a lui Ombladon in duet cu Raku de la Zale. Nu sunt ascultator inrait de Rap (cum nu sunt ascultator inrait de niciun gen), dar melodiile care au mesaj sau care spun adevarul gol-golut, sunt melodii pe care le apreciez foarte mult si care ocupa un loc foarte important in Playlist'u meu. In ziua de azi, toata lumea tace si spera la mai bine, dar nimeni NU FACE NIMIC pentru asta, iar cei care fac sunt atat de putini incat lupta cu morile de vant.

Realitatea e cruda, e saraca, e violenta, e invidioasa, e geloasa, realitatea e cea pe care o traim zi de zi, realitate e atunci cand te uiti la Stirile de la ora 5 si vezi cum nea' Ghita a lovit'o in cap pe tata Floarea ca nu i'a gatit mamaliga cu branza de oaie, realitate e atunci cand treci pe Verde si se impiedica Ferrari de tine, realitate e atunci cand trebuie sa lucrezi 8 ore si defapt muncesti 10, pe aceiasi bani normal.

Repet, nu's ascultator inrait al genului, pentru ca, desi ceea ce exprima Rap-ul este adevarat, genul este un pic violent in sine, dar faceti abstractie de felul cum se zice ce se zice si ganditi'va daca nu cumva ideea versurilor e adevarata.

Nu o sa postez melodia pentru ca poate fi gasita usor pe youtube, dar o sa postez versurile care mi se par reprezentative, din punctul meu de vedere:

Ombladon feat Raku - "Egali din nastere" - fragmente

"Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia.
Or sa mearga in lume si or sa cuprinda minti nestiutoare,
Prea nevinovate si prea slabe inca sa le stea impotriva !"

"Avem puterea de-a trece peste tot raul ce se petrece"

"In alimentara-ti cantaresti mancarea in sute de grame"

"Prea multi copii care se bucura la doar doua bomboane
Prea multe garsoniere in care locuiesc 4 persoane
Prea multi oameni cu carte cotrobaie in tomberoane"

"Mult prea multi oameni care traiesc in canale
Conditii de viata mizere, par ireale
Batrani care se sting ca n-au pastile in spitale
Copii care cersesc desculti, toate sunt drame."

"Ai grija de viata, vulturi planeaza-n ceata
O fiinta intinde o mana, cealalta poate fi hoata
In dobanda sarpele ascuns sta la panda
De-un fir de ata atarna totul intr-o secunda"

"Un prieten rar trece...
Tu nu-l observi macar
Ai trudit visand ani de zile, copile
Sa obtii ceea ce altuia intr-o zi pe pile"

"'Asteptati intelepciunea. Numai ea poate bratul
slab sa-l intareasca. Ea poate supune patimile cele rele.
Numai ea poate aduce inimilor bucuriï..."

That's it!

P.S. E foarte adevarat ca trebuie sa fim optimisti, sa speram ca lucrurile se vor indrepta si sa facem tot posibilul sa fie "mai bine", dar pana atunci trebuie sa constientizam CAND, UNDE si CUM se intampla ce se intampla in PREZENT.

Muzica nu se demodeaza niciodata...

Hai sa scriu si despre muzica un pic. Vorbeam zilele trecute cu o fosta colega si i-am impartasit faptul ca imi place o melodie de Ducu Bertzi si nu pentru ca as fi fan al acestui interpret (nu am decat 2 melodii ale lui asa ca pastrati replicile legate de invechit si de oldfashion pentru altcineva). Aceasta colega mi'a zis ca muzica asta s-a demodat, iar lucru' asta m'a pus pe ganduri un pic.

In ceea ce priveste muzica internationala, sunt de parere ca acolo inca se mai compun melodii de calitate, melodii cu MESAJ, dar pe plaiurile noastre mioritice incepe sa scada dramatic gradul de bun simt si de frumusete al diverselor cantece. Tot navigand pe internet (da, am invatat si eu sa folosesc Google si, surprinzator, chiar nu e greu) am descoperit cateva melodii destul de vechi, romanesti, cantate de artisti consacrati la vremea lor. Eu, plictisit de sunetul de farfurii sparte din cantecelul romanesc de la ora actuala, am decis ca ar merita sa le acord macar un pic de credit fostelor "hit-uri". Ei bine, intr-adevar ritmul si melodia in sine, nu s'ar potrivi deloc cu vremurile noastre, dar daca stam un pic sa ascultam versurile si mai ales refrenul, s'ar putea chiar sa dorim un "bis".

Cu aceasta ocazie am descoperit vocea absolut superba a Anastasiei Lazariuc, care, din punctul meu de vedere, este un fenomen si nu numai. Ca sa nu ziceti ca fac pe bunica cicalitoare care va forteaza sa ii ascultati casetele din tinerete, o sa va dau cateva monstre de "vechi" si "nou" sa vedeti si singuri de unde a "evoluat" muzica din ziua de astazi (desi am dubii serioase daca a evoluat spre stadiul de zbierate sau spre stadiul de stupiditate absoluta). Mentionez ca exista si artisti romani, in zilele noastre care intr'adevar pun suflet si transmit ceva prin muzica lor, dar sunt atat de putini incat ar putea infiinta o minoritate a Muzicii Romanesti.

Cum spuneam, sa va exemplific:

1. Melodie cantata de Anastatia Lazariuc legata de "neincredere" (nu va lasati plictisiti de versurile "monotone" si aveti un pic de rabdare pana la refren, unde s'ar putea sa tresariti un pic asa):



Melodie cantata de Uni-k legata tot de "neincredere" (prefer sa nu comentez):


2. Vreti sa o invitati pe prietena (in cazul baietilor) sau pe prieten (in cazul fetelor) (desi ma rog, mai nou nu mai e la moda fata-baiat si baiat-fata, dar asta nu conteaza) si ati vrea sa ii faceti sau sa va fie facuta o declaratie de dragoste undeva la mare. Preferati sa ii spuneti asta:


sau asta:
?

3. Ce exprima mai aproape de adevar regretul unei despartiri? Aceasta melodie:


sau aceasta:
?

4. Nu in ultimul rand, ati fost mintit/a de persoana de langa voi. Ce ar exprima mai bine ce simtiti? Aceasta melodie:


sau aceasta:
http://www.trilulilu.ro/ioanraluca18/bd35e3b972936a (nu se gaseste pe youtube asa ca am apelat la trilulilu)?

Pentru cei care inca nu s'au prins, nu astept un raspuns concret, vreau doar sa va spun ca muzica romaneasca care a fost nu va putea niciodata sa fie inlocuita pentru ca ce ascultam noi pe la party-uri, la un suc, la discoteca etc sunt "hit"uri de "o noapte". Prind la public, iau banu' si Adio! .

Cum spuneam si in titlu: ADEVARATA Muzica nu se demodeaza niciodata.

In numarul de azi din Playboy: Trenuri Topless!

Avand in vedere ca multa lume ma asalteaza de'a dreptul cu intrebari legate de cand mai scriu si eu cate ceva pe acest minunat blog, iata ca le voi raspunde pe aceasta cale. Nu o sa ma mai obosesc sa va spun sa nu cititi postul daca va plictisesc feroviarele, pentru ca va consumati singurei/singurele nervii si timpul, iar pentru cei care au un strop de rabdare cu mine si cu pasiunile mele o sa scriu o mica povestioaralegata de calatoria mea pana la cea maiimportant nod feroviar din tara (adica acolo unde vin si pleaca multe cutii cu roti, in care poate v'ati suit macar o data in viata - explicatie pentru cei mai neinitiati dintre noi).

Azi, mai pe inserate, am plecat incet, dar FOARTE sigur catre Gara de Nord (Bucuresti Nord), in speranta ca voi apuca macar 2-3 garnituri (multe cutii din alea cu roti "legate") care sa fie disponibile spre a le imortaliza "botul". Tot plimbandu'ma incolo si incoace am dat peste un domn mecanic foarte de treaba care a stat la discutii cu mine, mi'a povestit de unde vine dumnealui, ce tren i'a fost "dat" spre condus etc. Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc pentru amabilitate si pentru ca a avut niste foarte multa rabdare cu unu' ca mine (eu = automat neprogramabil de intrebari tip "moara stricata"). Am avut surprinderea sa ajung intr'o perioada a zilei cu extrem de multa activitate, atat de multa incat nici macar membrele mele inferioare nu mai faceau fata maratonului. Majoritatea domnilor mecanici pe care i'am salutat mi'au raspuns discret printr'o ridicare de mana sau mai putin discret prin niste foarte multe goarne scurte (claxoane care dureaza mai putinel asa - pentru civili).

Cam atat e de povestit, acum sa va impartasesc cateva din masinile de care am avut eu parte azi:

Drezina impingand vagoane de marfa la linia 4:


41-0819-7 pregatita sa plece cu R 685 spre Constanta:


60-1120-1 atasata (legata pentru civili) la o garnitura (o adunatura de vagoane) de personal:


96-2056-8 asteptand sa iasa trenul de pe linia alaturata ca sa poata pleca:


63-0902-5 plecand din statie de la linia 11:


45-0348-8 iese din gara cu vagoane de rapid in spate:


41-0303-2 impinge greoi vagoanele trenului A 1691, la linia 3:


Cam atat!

P.S. Pozele sunt thumbnail (stiu ca v'am mai spus, dar va repet ca nu toti ne pricepem sa dam click pe o poza mica pentru a o mari), iar Copyright'ul imi apartine sub numele de DracoViperin (si asta v'am mai pus, dar imi place sa repet; sper ca nu deranjeaza pe nimeni, iar daca deranjeaza, viata e cruda).

P.P.S. Titlul postului este sugestiv deoarece majoritatea domnilor pe care i'am vazut prin gara profitau din plin de soarele de afara in speranta obtinerii unui bronz decent.

Un film... o poveste

Filmul despre care vorbim se numeste "A walk to remember", a fost lansat in 2002 si este una din cele mai frumoase si complexe povesti cu adolescenti. Nu vreau sa dau detalii despre film pentru ca toti avem multumita "net"-ului acces la mult iubitul "Gugal" (www.google.ro - sa fiu sigur ca stiti adresa) si veti gasi acolo mult mai multe informatii decat as putea (bine, ar mai trebui sa si vreau, dar asta e partea a doua) eu sa va ofer despre "A walt to remember". In schimb, as vrea sa imi spun parerea despre aceasta capodopera, care nu este "fascinanta" neaparat prin realizarea filmului in sine (care oricum e mult mai buna decat majoritatea "creatiilor" din zilele noastre), ci prin mesaj si prin faptul ca acest scenariu aduce ceva nou, un contrast puternic menit sa uneasca doua destine. Filmul merita vazut, iar faptul ca este o poveste "adolescentina" il face sa fie si mai usor de inteles de catre cei care trec sau au trecut prin aceasta perioada a vietii. Poate pe unii dintre voi va va plictisi si o sa il inchideti dupa primele 15 minute; din partea mea, nu aveti decat, dar puteti fi siguri ca ati ratat o lectie de viata, care nu stiti cand va va putea fi utila.

Luati-va un Capuccino, o perna comoda, faceti un pic de intuneric in camera, cititi cateva tutoriale despre cum se deschide un film cu Dublu Click si faceti-va timp sa va ganditi la ce veti vedea. S-ar putea sa nu regretati.

Aici se sfarseste postul meu adresat tuturor celor care acceseaza blogul, dar in continuare va incepe un post ceva mai micut adresat persoanei care mi-a recomandat filmul (nu va straduiti sa intelegeti, pentru ca s-ar putea sa aveti nevoie de niste meditatie transcedentara si niste ghicitori foarte pricepute ca sa intrati in capul meu, iar daca intrati sa aveti grija sa nu va pierdeti prin vidul de acolo ;) )

Si acum postul propriu-zis: Ai avut foarte mare dreptate cand ai asociat personajele din film cu cele din realitate. Exista atat de multe asemanari intre cei despre care este vorba in film si cei despre care am vorbit noi. Pana si privirile, zambetele si cuvintele sunt aproape identice cu "eroii din realitate". Nu cred ca exista un alt film, din cate stiu eu, care sa redea atat de fidel situatia de acum(cu exceptia bolii, lipsei mamei din familia fetei si de asemenea cu exceptia grupului de la liceu), dar totusi personajele sunt in esenta identice cu cei despre care am discutat. Nu-mi vine sa cred ca mi-a placut filmul, ba chiar am invatat atat de multe din el.

In final sa si citez o fraza care mi se pare esenta povestii relatate in "A walk to remember": "Our love is like the wind. I can't see it, but I can feel it."

P.S. Nu vreau sa ma intrebati cui i-am scris, de ce sau alte lucruri legate de acea persoana, pentru ca riscati sa va pierdeti timpul degeaba (eu va asigur ca veti afla cel mult :-? "nimic" ;) )

Plimbari printre fiare...

Avand in vedere ca este posibil sa existe "iubitori" impatimiti si extrem de "entuziasti" ai Cailor Ferate Romane, i-as ruga serios sa treaca pur si simplu cu vederea acest post si nici macar sa nu incerce sa se plictiseasca. Pe scurt, ca sa ma fac bine inteles: Cui nu-i place, sa nu se uite!

Acum ca cei mai "indragostiti" de trenuri au folosit cu multa experienta, in cel mai bun caz, Scroll-ul catre posturile anterioare, imi voi relata scurta povestire care s-a sfarsit cu cateva poze reusite, zic eu.

Totul a inceput astazi la pranz cand ma saturasem de cei 4 pereti superbi ai camerei si in general ma saturasem din cale'afara de stat la Tembelizor, de navigat pe "net", de "mess", de trantit in repetate randuri in pat (am o sensibilitate pentru vecinul de dedesubt), de ascultat aceleasi melodii de 1000 de ori etc. In general ma cam stresa sa stau in casa degeaba si sa numar punctele albe de pe tavan, sa sprijin podeaua si sa imi exersez talentul la urmarit "invarteala" limbilor ceasului. Mi-am sunat un prieten (imi pare atat de rau pentru el ca a avut norocul sa dea peste mine si peste ideile mele sarite de pe fix, dar ce sa-i faci, nu toata lumea are noroc in viata:-?), l-am invitat frumos si politicos la o vizita la Depoul CFR Calatori (mentionez ca eram sigur ca nu vom putea - obiectiv de siguranta nationala, dar m-am gandit sa imi incerc soarta, iar daca nu ma lasau sa intru, ma consolam si veneam acasa).

Am mers cu el si cu un prieten de'al lui la destinatie, am intrebat daca se poate intra in depou, iar raspunsul a fost cel asteptat "Ne pare rau, nu va putem da voie". Eu, intr-un moment in care spiritul meu civic atingea apogeul suprem, m-am resemnat si am plecat usor inapoi spre casa.

La traversarea Pasarelei Grivita, halta Bucuresti Grivita mi-a facut cu ochiul, motiv pentru care am decis sa ii conving pe cei doi tovarasi sa mai ramana 5 minute cu mine (care sigur ca s-au facut 45 - ce-mi place sa iasa ca mine 8->). Astfel am reusit sa pozez destul de multe trenuri care fie au oprit fie au trecut prin aceasta halta. Nu le voi posta pe toate pentru ca nu doresc sa va plictisesc chiar asa definitiv, dar sper ca 6 poze nu vor fi chiar asa dificil de privit :-?

Sa incepem:
41-0105-1 pregatindu-se sa iasa din triaj:


81-0709-6 alergand spre Bucuresti Nord:


Diesel-Hidraulica, Electrica, Diesel-Electrica in pauza de masa:


65-1280-0 vazuta de pe sina:


Sobolanu':


40-0059-2 cu Rapidu':


Gata ajunge ;))

P.S.: Pozele sunt thumbnail (trebuie sa dati click pentru a le vedea mari, Copyright-ul imi apartine, sub numele de DracoViperin - scris cu galben in partea stanga-jos a paginii, pentru cei care stau prost cu orientarea in spatiu).

Prostia si simptomele ei

Vreau sa va anunt ca vor exista posturi pe acest blog, care nu vor avea niciun fel de legatura cu ziua, momentul, saptamana, anul etc in care ne aflam, vor fi posturi cu caracter general (adica stil "Caragiale" - Nita Ghitescu si Ghita Nitescu, pentru cunoscatori). Acesta de acum e unul dintre ele.

Voi incerca sa cuprind cu mintea mea extrem de limitata si foarte obosita un fenomen care se raspandeste mai ceva ca Gripele Procine, Aviare sau alte forme de epidemii, si anume Prostia. O sa asociez acestei boli incurabile doua tipuri de adjective si anume Acuta (insusire preluata de la constructia "durere acuta" ceea ce reprezinta o durere de scurta durata, ce avertizeaza aparitia unei boli) si Cronica (reprezinta boala in sine), astfel ca exista Prostia Acuta (cea de scurta durata, care poate fi oprita inainte sa te pui in fata trenului si sa intrebi de ce se face tot mai mare locomotiva din departare) si cea Cronica (daca ajungi aici, mai bine nu te mai miri cand te uiti la locomotivele din zare).

Acum o sa incep sa filozofez pe baza unor citate care rezuma perfect aceasta incapacitate mentala sau mai vulgar spus, aceasta impotenta a creierului.

Primul citat este: "Sa fii prost, egoist si sa ai o sanatate buna sunt trei cerinte pentru a fi fericit, desi daca prostia lipseste celelalte nu mai conteaza. Aceasta este deviza foarte multor persoane din viata de zi cu zi, in special cand acele persoane sunt niste oameni cu o influenta foarte mare, atat prin fizic, cat si prin statutul social (trebuie sa recunosc ca aceasta prima categorie de "Prosti fuduli", dupa cum zice romanul sunt cele mai intalnite si mai fascinante specimene imbolnavite incurabil de maladia despre care vorbim).

Sa va dau un exemplu: Mergeti cu metroul si o doamna cat faleza de la Eforie Nord se propteste exact in mijlocul usii astfel incat intrarea sau iesirea din metrou sa se faca cel mult printre membrele posterioare, aah inferioare, ma scuzati, ale stimabilei. Presupunem ca o rugati frumos sa se dea la o parte, dar fiind prea ocupata sa isi potriveasca castile in urechi si sa dea volumul la maxim (simt ca mi se trezeste parul in cap cand aud pe cate unul in metrou sau intr-un loc public cu castile date la "high volume", de parca toata populatia e datoare sa aibe aceleasi preferinte ca el/ea), nu va prea aude si se percepe o voce suava de nicaieri care va inveseleste "Atentie! Se inchid usile!", iar deodata va treziti ca vi s-au inchis usile exact in nas. Nu-i asa ca puteti spune ca ati inceput/ terminat ziua exact asa cum va doreati?

Nota: Poate mai aveti norocul sa inceapa sa si urle cea din metrou ca o deranjati.

Al doilea proverb: Genialitatea poate avea limitarile sale, dar prostia nu are acest handicap. Nimic mai adevarat. Ati vazut vreodata prosti care sa se sature sa isi practice hobby-ul principal? Ati vazut vreodata prosti care sa se sature de gravitatea bolii pe care o sufera? Cand vedeti sa imi faceti cunostinta cu ei, ca sa pot muri linistit ca am vazut-o si pe asta.

Al treilea proverb: Prost sa fii, noroc ca sa ai. Va spun eu ca ati repetat de cel putin cateva sute de ori asta cand ati vazut pe cineva prost ca Noaptea Polara reusind performante sau avand rezultate de 5 ori mai bune si mai laudabile decat cei care au pus osu' la treaba. E asa o moda sa fi inconjurat de "norocosi".

Ultimul proverb si cel mai relevant dupa parerea mea: Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; iar de cea din urma sunt foarte sigur. Sincer sa fiu, daca ar fi sa ma uit asa printre oameni, in general, cred ca as gasi atata prostie cat sa pot sa dau si stranepotilor, ba chiar sa mai si pastrez pentru Zile negre.

Se pune intrebarea acum: De ce atata prostie? De ce omul accepta sa fie prost? Raspunsul este foarte simplu: Pentru ca ii place. Ca sa fi prost, nu trebuie sa muncesti, nu trebuie sa faci nimic iesit din comun, decat sa fi tu insuti si sa te lauzi cu asta (deh, fiecare cu atuu-urile lui).

In final, as vrea sa imi cer scuze celor pe care i-am plictisit cu aceasta teorie, dar chiar simteam nevoia sa fac o recapitulare a catorva lucruri legate de aceasta Boala grea, de cele mai multe ori fara leac.

Adunarea nationala a... bobocilor CNSS

E dimineata si e si Luni deci sa nu va asteptati ca neuronul meu obosit sa lucreze nici macar la jumatate din capacitate (capacitate pe care oricum nu garantez ca o mai are), dar voi face un efort supraomenesc si imi voi respecta promisiunea fata de o colega (ce nu fac eu pentru colegele mele pitice 8->), astfel ca va voi povesti cateva despre intalnirea bobocilor Colegiului National "Sf. Sava" Bucuresti de Joi 16 iulie 2009.

Deci s-a ordonat "adunarea" bobocilor la ora 16:00 (4 P.M.) (4 dup'amiaza pentru cei mai putin luminati in privinta limbilor ceasului) in fata liceului. Eu stabilisem sa ma intalnesc cu alti 2 colegi (Teo si Vlad) la Piata Unirii, dar Metrorex SA nu este intotdeauna la cheremul clientului si mai face si intarzieri de 15 minute, asa ca i-am fortat pe cei doi Savisti sa priveasca cu jind cum trec doua metrouri pe langa ei, iar ei sunt nevoiti sa ma astepte (de unde deducem doua lucruri: in primul rand - ce nu face omul cand sunt eu implicat - n-am voie sa ma laud si eu tocmai pe blogul meu 8->? si in al doilea rand - ce oameni de treaba sunt Savistii >:D< ). Ajungem cu to(n)tii la liceu unde logic ca se formeaza grupuri si grupulete (mentionez ca am reusit performanta sa cunosc 6-7 persoane, dar sincer sa fiu nici nu imi trebuia mai mult pe moment :"> ).

Am plecat frumusel in coloana de cateva zeci de metri spre... primul magazin de unde sa isi ia populatia de baut si de mancat ( intrebare indiscreta pentru cei care au fost la magazin: De unde veneati may asa infometati si insetati ca parca era potop si trebuia sa luati de "haleala" pentru tot neamu'?). Dupa ce am asteptat sa se aprovizioneze colegii cu "de'ale gurii" am plecat usor spre parcul Cismigiu, unde ne-am impartit frumusel in doua: Grupul mare (care s'a asezat pe iarba in cerc si au inceput sa vorbeasca unii despre altii) si un Grup mai micut, din care a facut si Subsemnatul parte.

Nota: Ii consider niste oameni foarte curajosi pe cei care au reusit sa se prezinte unui auditoriu de 20-25 de persoane, dar sa vorbesc ca la teatru cu o sala intreaga despre mine, nu e unul din hobby-urile mele si ceva imi spune ca nici nu va fi prea curand (cine vrea sa ma cunoasca sa mai astepte doua luni, macar sa se mai bucure de vacanta, cat mai poate).

Al doilea grup, era format din mine, Teo (este un fuzzywuzzy pedepsit de Doamne-Doamne sa fie la olimpici in clasa cu fostul sau coleg de banca), Patricia (o fata poreclita in generala "papusa masculina", dar eu inca ma intreb cate fantezii a avut cu ea cel care a poreclit-o, ca sa poata ajunge la concluzia ca cineva de 1 metru jumatate ar putea fi vreodata o "papusa" in primul rand, iar daca mai adaugi si "masculina" poti sa fi sigur ca mancarea nu mai sta asa comod in stomacul tau), Vlad (un baiat chiar foarte ok, glumet, un pic cam prea insistent cu telefoanele :-"), Alex (stiu ca i se va urca sangele in cap ca voi scrie si nick-ul sau de pe edu: "freza alex", dar macar sa fie la egalitate cu Patricia, ca dup'aia iar se paruiesc cei doi) si Andrei (nu prea am ce spune aici pentru ca nu prea a fost prezent din punct de vedere al "macanitului" asa ca :-?? ).

Toti am decis ca mai bine stam frumusel deoparte si refuzam politicos invitatia ne face pe loc autoportrete. Toate bune si frumoase pana a aflat Patricia ca i s-a dezlipit o banda la toc (sfat pentru baieti: sa NU care cumva sa ii cumparati prietenei, nevestei, soacrei, oricui de gen feminin, pantofi cu benzi, daca vreti sa va pastrati integritatea nervilor, iar daca chiar faceti greseala sa ii achizitionati, asigurati-va ca aveti guma de mestecat la indemana: nu se stie niciodata ce poate face o minte geniala de fata cu o guma cand are banda de la toc dezlipita). Am plecat frumusel la McDonald's unde am fost si noi binecuvantati cu "nitica" racoare si, in functie de bugetul de criza al fiecaruia ne-am luat si noi o inghetata, un suc etc.

Ca sa nu imi aud vorbe din partea fostilor colegi, o sa mentionez ca am avut parte de rasetele (uneori cam prea "vesele" pentru sarmanul meu timpan) si vorbele frumoase ale Alinei M. (madmoiselle M pentru cunoscatorii de "franca") si singura blonda natural din fostul 8C (la propriu sigur e blonda, iar la figurat inca ma mai gandesc :-? ). Este vorba despre Crissy Pu (asa o alintam eu cand voiam sa ii cresc tensiunea).

Dupa "Mec", ne-am intors frumusel fiecare la locuintele noastre caldute (EXAGERAT DE CALDUTE), nu inainte sa fiu atentionat de colegii mei binevoitori sa nu ma urc in 178 fara bilet (intr-un final, dupa cateva statii, m-am decis sa cobor si sa imi cumpar bilet, pe care oricum nu l-am compostat, dar totusi).

That's all folks ;))

P.S. Poza reprezentativa pentru acest post se refera (si ca marime si ca idee) la Patricia >:D<.

P.P.S. Chiar e buna ideea lu' Teo sa facem un top al celor mai "inspirate" nick-uri si porecle, pe care propun sa il folosim in loc de catalog.

O Vineri, iesita din comun 8-|

Buuun. Tineti-va bine ca o sa aveti de citit. Deci inainte de a povesti ce s-a intamplat pe data de 17 iulie 2009, vreau sa aduc cateva lamuriri cu privire la povestioara: prima informatie - in acea zi trebuia sa merg cu un grup de copii din Barlad, Fetesti si Bucuresti la o tipografie, iar celor din Bucuresti li s-a spus sa fie la ora 08:00 (8 A.M.) la liceul nr.12 si a doua lamurire - in seara dinainte de aceasta plimbare la tipografie m-am culcat la 01:30 (1.30 A.M.) (sper sa nu gasesc pe vreunu' destul de potent mental sa ma intrebe ce am facut pana la 1 jumatate noaptea pentru ca o sa ii raspund scurt: "Nimic").

Sa inceapa povestea: Initial imi planuisem sa ma trezesc la ora 7 si un sfert pentru ca aveam destul timp ca sa ajung la liceu, doar ca o vecina absolut isterica si dependenta de tigari a decis ca daca vine la ora 6 dimineata si bate in disperare cu pumnul in usa din 10 in 10 minute (mentionez ca stiu ca venise dupa tigari, deoarece la fel facuse si cu o zi inainte - asta e si motivul pentru care am lasat-o sa tot bata in speranta ca o sa ii ramana pumnul in tabla usii) va obtine mult doritele "Pall Mall"uri. Dupa un pahar de apa, un sincer "Tine-ma Doamne sa nu ii deschid usa si sa o trimit bine de tot de unde a venit", m-am hotarat sa o intreb prin usa foarte diplomat "Cine e?". Am repetat manevra de 3 ori, cu un usor ton de disperare si enervare, dar niciun raspuns. Dupa alte 5 minute, alti pumni ai aceleasi isterice loveau in rafale usa. Astfel s-a facut praf tot somnul meu pana cand a trebuit sa ma imbrac si sa plec.

Nervos la culme, Mort de somn, Nemancat si foarte Stresat am ajuns cu bine la liceu. Aici imi astept un coleg din Bucuresti ca sa aflam cu foarte mare bucurie ca plecarea se face defapt la ora 09:00 (9 A.M.). Dupa o asemenea veste cum sa nu fi Zen si cum sa nu fi Echilibrul mental in persoana, DAR am ramas calm. La ora 9 si un sfert tot grupul se aduna si se pune problema sa caram niste reviste (avand in vedere ca eram numai 2 baieti sarcina era "subtil" dedicata mie si celuilalt baiat). Eu ma conformez in liniste, iar colegul incepe sa tipe la o fata din Barlad, iar dupa vreo 30 de secunde de urlete animalice, nervii mei au cedat si, in multimea de zbierate dintre copilasii prezenti de fata, se aude un racnet cat o zi de post "TACETI ODATA!" (ati ghicit, eu eram proprietarul acestei caderi nervoase), racnet care a adus o liniste timp de 15 minute monumentala.

Se face 09:30 (9.30 A.M.) si aflam cu surprindere ca masina care ne duce la tipografie ne va lua de la Piata Presei Libere (adica la exact 3 statii de 44 si alte 5 statii de 41 de la liceul la care ne aflam). Ajunsi la Piata Presei Libere pe la 10:30 (10.30 A.M.) stam si asteptam alte 20 de minute pentru ca nu gaseam nici noi masina, nici ea nu ne gasea pe noi (tin sa mentionez ca a fost o racoare de 37 de grade in acea zi). Trecand peste confortul de 4 stele al masinii (daca erai fata beneficeai de unul din cele 6 locuri pe scaune pe care trebuia sa le imparti cu alte 16 fete, iar daca erai baiat puteai sta linistit in spatele masinii pe niste banci stil "Alexandru Ioan Cuza" impreuna cu un ditamai morman de bagaje), putem spune ca am ajuns la tipografie (credeti-ma pe cuvant, cand o sa auziti pe cineva ca iesirea din Baneasa e sinucidere curata demna doar pentru cei mai masochisti dintre noi, sa ii dati mare dreptate aceluia). La tipografie, printe aromele toxice de vopsea si uleiuri ne-am plimbat si am privit cum se fac reviste (interesaaaant 8->). La intoarcere, ne-am intors pe centura Bucurestiului (daca Baneasa e cosmar, centura e Lagar de Concentrare) si am ajuns la Gara Bucuresti Obor, de unde au plecat cei din Barlad si din Fetesti. Daca nu aveam un sofer de treaba care sa ne duca si pe noi cei din Bucuresti vreo 4 statii pana la prima Gura de Metrou, cred ca Foamea, Caldura Ingrozitoare, Nervii si Setea isi spuneau foarte rau cuvantul.

Cam atat! Nu-i asa ca v-ati dori o asemenea zi?

CNSS here we come 9I + Teo (nu traduc titlul >:D< )

Asa bun:-? Lasand la o parte nostalgia anilor din Generala 3 (pentru cei pe care Cel de Sus nu i-a inzestrat cu prea multa materie cenusie, este vorba de Scoala Generala cu clasele I-VIII nr. 3 "N.Titulescu" si nu de Scoala de Ajutoare nr. 3), vreau sa va impartasesc din bucuria mea pentru faptul ca voi fi elev la Colegiul National Sfantul Sava din Bucuresti, la clasa de informatica intensiv. Am fost la a 4-a intalnire cu bobocii (nu am dispozitie sa dau acum motive de ce nu am fost la primele 3, dar daca vreti cu tot dinadinsul sa aflati, va pot face rost de un numar a unei ghicitori) si pot sa spun ca sunt foarte placut impresionat de atmosfera si de colectiv, mai ales ca oamenii sunt de treaba si foarte de treaba pe acolo (ca sa evit intrebarile gen: "Cum sunt fetele din liceu?", "Sunt bune alea pe acolo?", "Ai gasit ceva ca lumea?" si alte semne de intrebare inteligente de genu' o sa va spun ca toate fetele sunt dragute si sociabile, cel putin cele pe care le-am cunoscut eu), iar o anumita persoana din liceu este chiar foarte de treaba (da, am o sensibilitate pentru cineva, probleme 8->? ).

In final vreau sa cred ca vor urma 4 ani cat mai frumosi, in principal in care sa ma simt cat mai bine alaturi de clasa, iar invatatul poate ramane linistit pe planul doi.

S'au dus anii din Generala...

Hmm, stateam si ma gandeam cat de repede au trecut 8 ani de zile :-? si am ajuns la concluzia ca au zburat foarte repede. Poate nu a fost fiecare zi, o zi de petrecere, de veselie si de "smile", dar fiecare zi, a fost o zi noua si o noua bucata din viata petrecuta de clasa a 8-a C, clasa care va ramane in Istoria Scolii. De ce va ramane? Simplu: pentru ca ori iubeai ori urai 8C, iar majoritatea au ales prima optiune, deoarece eram pur si simplu unici, cu bune si cu rele, dar unici. Am scris cu ketchup ("Tomi da gustul") pe catedra, ne-am dat cu placa de la banca pe scarile scolii, am rupt catedra, am scos usa din balamale si i-am rupt si clanta (cred ca trebuia sa facem reclamatie pentru clanta de proasta calitate :-" ), am rupt jaluzele la fiecare "Cornuletz Fight", am sfatuit profesorii ("Doamna sa nu plangeti"), am spart pahare la banchet (fara sa stie cei de acolo, desigur) si multe altele pentru care "Nicolae Titulescu" nu va putea sa nu ne pastreze in amintire. Sunt sigur ca nu am fost cel mai bun coleg, iar pe aceasta cale imi voi si cere scuze pentru problemele pe care le-am pricinuit, dar stiu sigur ca am facut parte din CEA MAI BUNA CLASA, iar asta nu va schimba nimeni. Pentru tot 8C-ul, as vrea sa le doresc sa li se implineasca toate dorintele in viata si sa nu uite niciodata ca o tabla nu se sparge cu o sticla decat cand vrei sa prinzi muste ;).

I will never forget you all! ("Nu va voi uita niciodata" - cred ca o sa imi angajez un translator in curand :-? )

Unu', Doi, Trei mi-am facut blog!

Salutare Salutare!

Eh iata ca lungile mele incapatanari de a-mi face un blog au, in sfarsit, un rezultat. Daca va intrebati de ce am decis sa fac acest site (chiar daca nu va intrebati, eu tot va spun >:D< ), motivul este foarte simplu si foarte usor de inteles: ca sa ma cunoasteti si ca sa am un loc unde sa ma descarc la nevoie. Prin urmare, printre poze, excursii si diverse nebunii de pe acest blog, o sa mai aveti parte si de comentarii foarte ironice si acide legate de tot ce nu-mi palce mie in viata de zi cu zi, asa doar ca sa va amuzati sau sa luati aminte (asta a sunat atat de filozofic, dar credeti-ma pe cuvant ca nu e deloc). Asa, ca sa inchei primul meu post, o sa urez si cititorilor si blog-ului in sine: "Welcome in my life" (ca sa traduc pentru cei certati cu limba engleza "Bine ati venit in viata mea").

BuhBye for now.

P.S. Avand in vedere ca am facut blogu' de fata in mijlocul vacantei, o sa urmeze cateva postari legate atat de Banchet, cat si liceu sau activitati de Holiday