O Vineri, iesita din comun 8-|

Buuun. Tineti-va bine ca o sa aveti de citit. Deci inainte de a povesti ce s-a intamplat pe data de 17 iulie 2009, vreau sa aduc cateva lamuriri cu privire la povestioara: prima informatie - in acea zi trebuia sa merg cu un grup de copii din Barlad, Fetesti si Bucuresti la o tipografie, iar celor din Bucuresti li s-a spus sa fie la ora 08:00 (8 A.M.) la liceul nr.12 si a doua lamurire - in seara dinainte de aceasta plimbare la tipografie m-am culcat la 01:30 (1.30 A.M.) (sper sa nu gasesc pe vreunu' destul de potent mental sa ma intrebe ce am facut pana la 1 jumatate noaptea pentru ca o sa ii raspund scurt: "Nimic").

Sa inceapa povestea: Initial imi planuisem sa ma trezesc la ora 7 si un sfert pentru ca aveam destul timp ca sa ajung la liceu, doar ca o vecina absolut isterica si dependenta de tigari a decis ca daca vine la ora 6 dimineata si bate in disperare cu pumnul in usa din 10 in 10 minute (mentionez ca stiu ca venise dupa tigari, deoarece la fel facuse si cu o zi inainte - asta e si motivul pentru care am lasat-o sa tot bata in speranta ca o sa ii ramana pumnul in tabla usii) va obtine mult doritele "Pall Mall"uri. Dupa un pahar de apa, un sincer "Tine-ma Doamne sa nu ii deschid usa si sa o trimit bine de tot de unde a venit", m-am hotarat sa o intreb prin usa foarte diplomat "Cine e?". Am repetat manevra de 3 ori, cu un usor ton de disperare si enervare, dar niciun raspuns. Dupa alte 5 minute, alti pumni ai aceleasi isterice loveau in rafale usa. Astfel s-a facut praf tot somnul meu pana cand a trebuit sa ma imbrac si sa plec.

Nervos la culme, Mort de somn, Nemancat si foarte Stresat am ajuns cu bine la liceu. Aici imi astept un coleg din Bucuresti ca sa aflam cu foarte mare bucurie ca plecarea se face defapt la ora 09:00 (9 A.M.). Dupa o asemenea veste cum sa nu fi Zen si cum sa nu fi Echilibrul mental in persoana, DAR am ramas calm. La ora 9 si un sfert tot grupul se aduna si se pune problema sa caram niste reviste (avand in vedere ca eram numai 2 baieti sarcina era "subtil" dedicata mie si celuilalt baiat). Eu ma conformez in liniste, iar colegul incepe sa tipe la o fata din Barlad, iar dupa vreo 30 de secunde de urlete animalice, nervii mei au cedat si, in multimea de zbierate dintre copilasii prezenti de fata, se aude un racnet cat o zi de post "TACETI ODATA!" (ati ghicit, eu eram proprietarul acestei caderi nervoase), racnet care a adus o liniste timp de 15 minute monumentala.

Se face 09:30 (9.30 A.M.) si aflam cu surprindere ca masina care ne duce la tipografie ne va lua de la Piata Presei Libere (adica la exact 3 statii de 44 si alte 5 statii de 41 de la liceul la care ne aflam). Ajunsi la Piata Presei Libere pe la 10:30 (10.30 A.M.) stam si asteptam alte 20 de minute pentru ca nu gaseam nici noi masina, nici ea nu ne gasea pe noi (tin sa mentionez ca a fost o racoare de 37 de grade in acea zi). Trecand peste confortul de 4 stele al masinii (daca erai fata beneficeai de unul din cele 6 locuri pe scaune pe care trebuia sa le imparti cu alte 16 fete, iar daca erai baiat puteai sta linistit in spatele masinii pe niste banci stil "Alexandru Ioan Cuza" impreuna cu un ditamai morman de bagaje), putem spune ca am ajuns la tipografie (credeti-ma pe cuvant, cand o sa auziti pe cineva ca iesirea din Baneasa e sinucidere curata demna doar pentru cei mai masochisti dintre noi, sa ii dati mare dreptate aceluia). La tipografie, printe aromele toxice de vopsea si uleiuri ne-am plimbat si am privit cum se fac reviste (interesaaaant 8->). La intoarcere, ne-am intors pe centura Bucurestiului (daca Baneasa e cosmar, centura e Lagar de Concentrare) si am ajuns la Gara Bucuresti Obor, de unde au plecat cei din Barlad si din Fetesti. Daca nu aveam un sofer de treaba care sa ne duca si pe noi cei din Bucuresti vreo 4 statii pana la prima Gura de Metrou, cred ca Foamea, Caldura Ingrozitoare, Nervii si Setea isi spuneau foarte rau cuvantul.

Cam atat! Nu-i asa ca v-ati dori o asemenea zi?